Mai intai de toate, crestinul are nevoie sa se spovedeasca pentru a se reînnoi, pentru a-si curati sufletul printr-un nou Botez — un Botez al lacrimilor, care sa scoata la iveala toate darurile pe care le-am primit prin aceasta Taina si pe care ni le-am acoperit cu pacate si cu greseli. Ne spovedim ca sa ne vedem din nou sufletul curat, ca sa ni-l regasim, dezlegat din legaturile pacatelor, sa dam la o parte mizeriile si toate care acopereau cumva darurile mari ale Botezului. Parintele Arsenie Boca spunea ca oricine, oricât de putini talanti ar avea, unul tot are, care e Botezul. El asa socotea, ca cel care are un talant e cel care are Botezul — dar care e un talant mare.
Dupa aceea, ne spovedim pentru ca nu exista om care sa nu-si simta constiinta murdarita, neîmpacata, nelinistita si cautam raspuns la Dumnezeu, dezlegare de la Dumnezeu — si asta numai prin preot, numai asa gasim dezlegare. Si atunci, ne spovedim sau cautam sa ne spovedim pentru ca ne mustra constiinta si nu ne putem impartasi cu Hristos fara impacarea cu aproapele nostru caruia i-am gresit si fara dezlegarea preotului duhovnic.
Spunea Parintele Arsenie Boca despre cel care nu se marturiseste si nu se impartaseste ca nu are dragoste fata de Hristos si inventeaza argumente si scuze ca sa stea departe de Sfintele Taine. Atata vreme cat tinem pacatele nemarturisite, ascunse cu voia, atata vreme atarna pedeapsa lor asupra noastra, ca o sabie care sta sa cada peste viata noastra. De indata insa ce marturisim pacatele si vinovatia, primejdia mortii o inlatura Dumnezeu de deasupra noastra.
Vinovatia ne-o iarta Dumnezeu indata dupa marturisire. Cu obisnuinta de a pacatui trebuie sa ne luptam noi, uneori, toata viata.
Sa nu uitam insa ca una e lupta si suferinta omului marturisit si alta e suferinta omului ne-marturisit. Unul e ascultator de duhovnic, asta-i usureaza rabdarea incercarilor; celalalt nu asculta de nimeni, ceea ce-i face indreptarea cu neputinta.
„Sa va spovediti si sa va impartasiti. Sa aveti o clipa in care sa va impacati cu Dumnezeu. Sa folositi clipa intalnirii cu Hristos ca pe o raza de soare care va lumineaza viata, ca El este Calea, Adevarul si Viata. Sa-L luati pe Hristos cu inima impacata cu Dumnezeu. Sa nu plecati din fata lui Hristos intristati, ca tanarul bogat care n-a inteles cu Cine statea de vorba”.
„Cine nu intelege ca duhovnicul este cel pe care Iisus Hristos l-a lasat sa ierte pacatele oamenilor, in fata caruia omul sa-si plece capul si mandria, acela e un om pierdut, caci Iisus Hristos a zis Apostolilor: «Iata, va dau voua putere de a lega si dezlega pacatele oamenilor». Deci Hristos nu a dat aceasta putere la toata lumea ci numai Apostolilor si apoi ei au sfintit Episcopi si preoti prin punerea mainilor pe capul lor. Asa ca orice mijlocire de impacare a omului cu Dumnezeu se face prin preot”.
Pentru mantuire asa se lucreaza: intai este lepadarea de cele rele (si nu e om pe lume sa fie viu si sa nu greseasca), prin marturisire cu gand smerit si astfel te impaci cu Dumnezeu; apoi este impartasirea cu Sfintele Taine, Trupul si Sangele Mantuitorului.
Cu binecuvantare,
Preot Florian Ene
Telefon: 647-338-6077
E-mail: pr_florianene@yahoo.com
|